LIMBA ORGAN, BOLI, AFECTIUNI, LIMBA INCARCATA

Limba organ, boli, afectiuni

Limba este un organ musculomembranos, mobil, situat in  cavitatea bucala, detinand multiple functii (în masticatie, digestie, deglutitie si supt la sugari), fiind o componenta importanta a aparatului dentomaxilar, dotata cu posibilitati deosebite de apreciere, nu numai gustativa, ci si de perceptie intervenind totodata în limbajul articulat.

In constitutia ei, intra un schelet fibros, muschi, glande mucoasa, pe suprafata ei fiind prezente o serie de formatiuni numite papile, variate ca aspect si functie. De exemplu, se gasesc aproximativ 250 de zone gustative si proximativ 9000 de tuberculi gustativi.

Forma limbii se schimba continuu, în functie de starea si situatia cavitatii bucale (deschisa sau închisa, în miscare sau în repaus) si de starea dintilor (existenti sau lipsa). De asemenea, organul lingual poate fi marit de volum sau micsorat. In conditii normale, limba este umeda, moale,  roza-palida, catifelata. In portiunea sa posterioara, chiar  si la cei sanatosi, limba poate prezenta uneori o culoare   albicioasa-albastruie, datorita unui strat subtire format   din celule superficiale ce se descuameaza,leucocite   (globule albe), ciuperci etc., care adera de suprafata ei.

In timpul farâmitarii alimentelor mai solide, se executa in mod mecanic un adevarat raclaj al limbii, o curatire permanenta, care îi mentine aspectul si culoarea normala (fenomenul de autocuratire).--> In anumite afectiuni, nu se îndeplineste în mod coresunzator functia mentionata mai sus, limba ramanand acoperita de un strat cremos, alb-galbui, de grosime considerabila, în acelasi timp pierzandu-si umiditatea. In asemenea cazuri, se  foloseste denumirea de "limba încarcata sau saburala". Multa   vreme, organul lingual a fost considerat ca "oglinda stomacului" sau, mai bine, a modului cum se face digestia gastrica. De fapt, valoarea unor asemenea depuneri este în general redusa, ele neputand fi considerate "semnalizatori precisi ai unor afectiuni". Dupa Lasegue: "limba nu tradeaza boala, ci starea în care se afla bolnavul".

Formarea depunerilor este intensificata de respiratia cu gura deschisa, datorita faptului ca aceasta favorizeaza "uscarea" cavitatii bucale, cauzand o stare de incomoditate de; ordin igienic, pe langa cel fizionomic si psihic. O asemenea stare exista în boli infectocontagioase febrile si chiar în  anumite afectiuni hepatice, la care se mai asociaza si limba scrotala, tratata în urmatoarele pasaje.

Depuneri vizibile pe suprafata organului lingual exista si   în dispepsii gastrointestinale (deranjamente la nivelul stomacului si intestinelor), afectiuni bucofaringiene   (gingivita asociata cu inflamatia mucoasei faringiene) etc.

In cadrul aspectelor variate ale suprafetei limbii, nu trebuie uitat rolul anumitor fructe, care pot modifica culoarea ei, ca de exemplu afinele si murele. De asemenea, în  anumite situatii, dupa un tratament prelungit cu antibiotice de tipul penicilinei "V", care se ia pe cale bucala, poate aparea aspectul unei limbi încarcate de depuneri negre, maronii.

Dorim sa subliniem faptul ca în cavitatea bucala, care  reprezinta un mediu deosebit de complex (reprezentat prin flora bacteriana, levuri, respectiv saliva), în conditiile prezentei unor aliaje diferite ca structura chimica, poate sa apara un fenomen cu implicatii nefaste asupra mucoasei bucale si a limbii, denumit "galvanism bucal", datorat circulatiei unor microcurenti electrici. In contextul mentionat, domina senzatii subiective de: întepaturi, arsuri, rareori dureri — glosodinii — fara a se putea remarca obiectiv modificari evidente la nivelul mucoasei bucale si linguale.

Depunerile, indiferent de cauza lor, sunt întotdeauna  fenomene patologice, deoarece deranjeaza simtul gustului, provoaca lipsa poftei de mancare si produc un miros neplacut al gurii.

Indepartarea acestora se poate realiza cu ajutorul periutei de dinti înmuiata în solutie de perogen 2la suta (apa oxigenata). Limba va fi mentinuta afara pentru prinderea varfului cu un tifon sau batista curata. Excluderea depunerilor intensifica simtul gustului, ce va aduce un apetit crescut, completand autocuratirea gurii si oferind conditii optime unui echilibru favorabil între microbii specifici ai cavitatii bucale.

Glosodinia este o manifestare ce se caracterizeaza prin prezenta unor dureri unilaterale pe marginea limbii, care prin caracterul ei continuu, deosebit de neplacut, simuleaza uneori o "arsura sau caldura insuportabila". Cu timpul, creste în intensitate. Apare mai ales pe fondul unor afectiuni neurotice, de multe ori bolnavii avand teama ca sunt bolnavi de cancer, ceea ce declanseaza o atitudine de cancerofobie (îsi controleaza în permanenta limba în fata oglinzii). Alti indivizi considera ca formatiuni tumorale tuberculii gustativi mariti de volum.

Usturimea limbii apare în general la paciente  de peste 40   de ani. Limbalor parca ar fi data cu "boia de ardei","arsa cu fierul rosu" etc. La aceasta se adauga si un gust salciu, acru metalic sau sarat. Caracteristic pentru aceste suferinte este faptul ca senzatia de arsura este de multe or continua, dar nu influenteaza alimentatia si somnul. Senzatiile se datoreaza unor fenomene fiziologice sau psihice, legate de menopauza, fiind însotite si de roseata si paloarea pielii, transpiratii, palpitatii etc.

Simptomele mentionate mai sus se impun a fi temeinic analizate în corelatie cu alte suferinte subiective, specifice altor boli. Nu este indicat sa evitam consultarea medicului, ci la cea mai mica abatere de la normal sa ne îndreptam pasii spre cabinetul stomatologic.

Limba scrotala poate fi o manifestare congenitala, care survine la mai multi membri ai aceleiasi familii. Suprafata limbii este brazdata de numeroase santuri, mai mult sau mai putin profunde, care în totalitatea lor imita nervura unei frunze, alteori chiar aspectul creierului (aspectul cel mai caracteristic). Apare, de obicei, în afectiuni gastrice si alte boli.

Limba geografica.In anumite cazuri (unele boli sistemice, în unele avitaminoze etc), limba se descuameaza numai partial, imitand o harta geografica.

In boli generale, culoarea limbii este, de asemenea, mai mult sau mai putin modificata. Limba este palida în anemiile primare si secundare foarte grave. Ea se prezinta galbena, cu deosebire pe suprafata inferioara, în caz de icter si poate constitui primul simptom al bolii, cand acesta este foarte discret.

In asfixie sau în tulburari ale circulatiei venoase (staza venoasa) limba este rosie, violacee sau chiar albastra. Prezinta o culoare rosie de diferite intensitati în diabetul zaharat, insuficienta hepatica, ulcer gastric si duodenal, pelagra, colita si dupa unele tratamente nejudicioase cu antibiotice cu spectru larg.

In scarlatina, la început se constata o "limba saburala", pentru ca, dupa 2—3 zile, sa apara o culoare intensa rosie-stralucitoare, caracteristica acestei boli. Din cauza maririi papilelor, aspectul este asemanator cu zmeura — limba zmeurie.

In anemia pernicioasa (datorita lipsei vitaminei B12), limba este rosie, lucioasa, sclipitoare, neteda prin atrofia papilelor. De obicei, suferinzii acuza arsuri în toata gura. Limba neteda o mai putem întalni si în alte boli: cancerul gastric, stari de senilitate etc.

Limba neagra piloasa. Se  vede,  de obicei, la casectici (slabiti,  tarati), si în unele îmbolnaviri cu ciuperci. Se produce o alungire a papilelor limbii, care o face sa semene cu un "lan de grau culcat dupa furtuna", de culoare negricioasa.

Escare, ulceratii, sunt determinate, de obicei, de intoxicatii  cu substante corozive  (acizi, soda  caustica). Ulceratii traumatice pot fi provocate si de dinti cariati sau de lucrari protetice incorecte. Bolnavii care sufera de epilepsie îsi pot musca limba în timpul crizelor. Apar ulceratii si în boli ca tuberculoza, sifilisul, tusea   convulsiva (localizate la fra limbii) etc. Cele ce prezinta un aspect crateriform trebuie sa ne atraga atentia asupra posibilitatii unui cancer. Dupa o examinare atenta si coroborare cu alte date, medicul stomatolog îsi va putea da seama de ce tip de ulceratie este vorba. Acest lucru este posibil atunci cand între bolnav si medic se realizeaza acea "colaoorare", despre care s-a scris mult, se scrie si se va mai scrie. Frica de manoperele medicale, o frica nejustificata, creata de unii parinti în perioada copilariei, de diversi bolnavi "extrem de bine pregatiti în cunostinta medicale", sau chiar, de medicii cu lipsa de tact atunci cand examineaza un bolnav sunt, din nefericire, de multe ori obstacole în stabilirea unei bune cooperari între medic si bolnav.

Tumorile limbii. In aparitia acestora, sUnt incriminate de cele mai multe ori traumatisme mici, repetate (descrise mai sus), obiceiuri vicioase (sugerea sau muscarea limbii) etc. La aproape toate cazurile, sunt prezenti factori declansatori, fumatul si consumul de alcool, igiena bucala defectuoasa cu depuneri tartrice (piatra) masive, la care se asociaza leucoplazia. Sediul, aspectul, consecintele, precum si depistarea acestor formatiuni creeaza o stare de tensiune psihica, cu efecte negative asupra comportamentului social al  individului. Orice mica formatiune tumorala, ulceratie, fisura, care se vindeca greu, reapare sau nu se vindeca, trebuie suspectata, iar cel ce o are trebuie sa se prezinte de urgenta la un consult medical. Pentru a evita erorile si neplacerile, chiar pacientii ar trebui sa ceara medicului examene de laborator adecvate unei asemenea situatii. Sa nu se recurga la pomezi sau medicamente indicate de cei "atotstiutori", întrucat, daca uneori ele ajuta, alteori întarzie prezentarea la medicul de specialitate, fapt care favorizeaza dezvoltarea în continuare a unor procese ce pot fi de natura canceroasa.