LSD NARCOTIC, EFECTE NEGATIVE

LSD! narcotic, efecte negative si pozitive

„Aud ceea ce miros ... Gandesc ceea ce vad ... Ma urc pe acorduri muzicale ... Absorb un ornament..."
„Mi se desfac toate incheieturile. Ma deschid ca o frumoasa portocala aurie! Ce bucurie! Niciodata n-am simtit un asemenea extaz! In sfarsit, am iesit din coaja mea aurie. Sunt liber! Sunt liber!"

„Totul se face tandari! Eu ma fac tandari. Acum se va intampla ceva ingrozitor. Negru. Negru. Capul mi se face tandari. Este un infern. Sunt in infern. Luati-ma de aici!"

... Si asa mai departe cam in acelasi fel. Sunt relatarile celor care au gustat din LSD.

Un graunte microscopic din aceasta substanta, a zecea miia parte dintr-un gram, poate aduce in stare de nebunie un om normal. Starea dureaza opt ore, cateodata cateva saptamani, iar cateodata toata viata. Actiunea LSD are un pronuntat caracter individual si niciodata nu i se pot cunoaste dinainte consecintele.

In schimb, se stie bine ca o livra (453 g) din acest narcotic este suficienta pentru a lua mintile, cel putin pentru un timp, unui numar de 4 000 000 de oameni. Guvernele multor tari analizeaza posibilitatea utilizarii LSD in calitate de arma de lupta potentiala. „Se pare ca noi, ca si alte tari, am inceput sa acumulam preparate halucinogene", asa scrie „New York Times Magazine".--> Majoritatea oamenilor care au incercat LSD afirma ca ceea ce s-a petrecut cu ei are „o importanta istorica mondiala". Simptomele generale sunt urmatoarele: cursul timpului se incetineste, iar cateodata inceteaza cu totul. „Totul se limiteaza la prezent". „Nu exista nici trecut, nici viitor". Spatiul se deformeaza. Toate culorile capata o stralucire uimitoare si inveselesc privirile ca niciodata. Iar muzica are un sunet atat de fermecator, de parca ar fi executata de niste orchestre paradisiace.

Totodata apare si sinestezia, adica amestecarea simturilor: un om care a luat LSD „crede ca poate mirosi muzica, auzi sunetul culorii sau simti atingerea mirosului". Dupa LSD-terapie un pacient a ascultat Simfonia a V-a de Beethoven si brusc el a inceput sa mangaie aerul, afirmand ca poate distinge prin pipait fiecare tema muzicala: „Matase naturala. Pietris colturos. Iar acum pipai imbracamintea unui inger".

Unii scriitori, pictori si psihologi cauta sa ne convinga ca LSD le ascute mintea, le permite sa se adanceasca in contemplare, scutindu-i de grijile apasatoare, si-i ajuta sa creeze: „Parca niste ochelari de cal ar fi cazut de pe ochii mei. Pana acum eu nu vazusem frumosul!"

Chiar si medicii au gasit in LSD insusiri folositoare: unii dintre ei afirma ca o singura administrare in doza mare cu LSD ar putea sa vindece de betie un alcoolic. De asemenea, unii dintre ei afirma ca schizofrenia, depresiunea si alte tulburari psihice sunt vindecate de LSD de parca le-ar fi luat cu mana: „30 "de sedinte efectuate cu ajutorul LSD sunt egale  ca efect cu ani intregi de tratament psihanalitic obisnuit".

Acestea sunt, ca sa zicem asa, partile pozitive ale LSD. Dar cele rele?

Nebunia! Nebunia! Nebunia!

In S.U.A., unde LSD a devenit aproape un zeu al unei noi religii (au si fost fundate o serie de asociatii, ai caror membri la adunarile lor „halucineaza" dupa ingerarea substantei), clinicile de psihiatrie sunt arhipline de oameni care si-au pierdut mintile din cauza narcoticului extrem de puternic. Politia ii urmareste pe criminali, iar mormintele primesc pe sinucigasii care au innebunit din cauza LSD. In S.U.A. pana si pisicile inceteaza sa mai prinda soareci! Deoarece nu se obisnuieste sa se inghita LSD in singuratate, fanaticii, pentru a avea o companie, indoapa bietele animale care, pierzandu-si facultatile mintale normale, cand vad soareci o iau la fuga ingrozitor.

Se pare ca multi studenti americani au fost pierduti pentru totdeauna stiintei, devenind narcomani incurabili, ca urmare a audierii „conferintelor" cunoscutului psiholog de la Universitatea Harvard, doctorul Leake, care palavragea peste tot unde putea ca LSD „deschide usa spre lumea contemplarii, unde adevaratele probleme ale vietii si ale mortii apar la dimensiunile lor adevarate". Acum a fost dat in judecata pentru faptul ca in 5 ani de predici lipsite de simtul raspunderii „a antrenat mii de studenti pe calea nebuniei colective si a oferit gangsterilor posibilitatea de a se imbogati, folosindu-se de slabiciunea tinerei generatii".

Gangsterii s-au infruptat din plin, profitand de acest imprejurari. „Piata neagra" din S.U.A. este inundata de tot felul de narcotice, LSD fiind in prezent cel mai la moda: o bucatica de zahar imbibat cu LSD se vinde cu 10 dolari.

Iata deci istoria uluitoare a uneia dintre cele mai mari descoperiri in psihofarmacologie. Oare, cand se va cunoaste aplicarea lui rationala, LSD va largi orizonturile constiintei umane si va aduce „intregii lumi adevarata frumusete si fratie", precum si multe alte foloase, sau ameninta omenirea cu nenorociri mai infricosatoare decat bomba atomica? Iata subiectul unor dispute inflacarate intre oamenii de stiinta. Unii propun sa fie vandut la chioscuri, ca guma de mestecat si coca-cola, pentru ca fiecare sa-si poata primi liber doza zilnica din „elixirul bucuriei". Altii cer interzicerea de urgenta a vanzarii si producerii LSD (ceea ce a si facut recent guvernul Frantei, permitand folosirea LSD numai in clinici si institute de cercetari stiintifice).

Un cercetator marcant al LSD din S.U.A., doctorul Sidney Cohen, afirma: „Nimeni nu-si cunoaste limitele mintii; chiar si strafulgerarile efemere care apar spontan sau cu ajutorul LSD sunt foarte fragmentare. Santem atat de departe de limitele posibilitatilor noastre, iar creierul functioneaza de obicei doar la o fractiune infima din capacitatea sa. Problema viitorului este de a afla cum sa marim cu folos doza".

Sa speram ca LSD, care i-a ajutat pe cercetatori sa intredeschida usa catre imensitatea infinita a constiintei noastre si a simturilor noastre, va servi si pe viitor stiintei si nu gangsterilor.