luni, 8 aprilie 2013

TENIA SOLIUM SI TENIA SAGINATA, TENIAZA, TRATAMENT

Tenia Solium si Tenia Saginata


Pentru claritate, vom expune aceste doua specii îm­preuna.

Vom semnala ca o prima deosebire între ele înfatisarea scolexului.

La Tenia solium scolexul este prevazut, pe langa cele patru ventuze, si cu o proeminenta anterioara (rostrul) pe care sunt prezente 2 coroane de carlige, care servesc la o mai buna fixare a viermelui de mucoasa intestinala.

Tenia saginata nu prezinta pe scolex nici proeminenta anterioara, nici carligele. De aceea se numeste si "neanarmata" ("inermis").

In ceea ce priveste strobila, Tenia solium este de obicei mai scurta (2-3 metri), pe cand Tenia saginata poate ajunge pana la 5—6 metri.

La Tenia solium segmentele au o musculatura mai slab dezvoltata, de  aceea apare mai subtire si mai transparenta. Musculatura Teniei saginata este mai dezvoltata, segmentele ei apar mai groase, mai compacte, mai opace.

Segmentele cele mai anterioare ale acestor doua tenii sunt   mai mult late decat lungi. Pe masura ce evolueaza, segmentele se alungesc. Ele ajung prin a deveni patrate (atunci cand au o organizatie reproducatoare dezvoltata) si, pe masura ce îmbatranesc, devin tot mai lungi în comparatie cu latimea lor. Segmentele batrane de tot la Tenia solium ajung de circa 3 ori mai lungi decat late. La Tenia saginata, alungirea este mult mai mare si segmentele ajung de circa 5 ori mai lungi decat late.

Dupa cum am mai spus, ultimele segmente ale strobilei, deci cele mai îmbatranite, se desprind spontan si sunt eliminate. In felul în care sunt eliminate intra în joc musculatura lor. Segmentele de Tenia solium, care au o musculatura mai putin dezvoltata, se elimina pasiv împreuna cu scaunele, de obicei în grup de 2—3. Bolnavul nu le observa decat daca - în mod expres - se uita la scaunul pe care l-a eliminat. Segmentele batrane de Tenia saginata, mult mai musculoase si, "ipso facto", mai viguroase, se elimina activ, iesind prin orificiul anal în intervalul dintre scaune. Prin aceasta bolnavul îsi da cu usurinta seama ca este parazitat si însasi incomodarea pe care i-o produce acest fel de eliminare este principala cauza pentru care se  prezinta la tratament.--> Si în organizatia acestor segmente batrane exista o mare deosebire între Tenia solium si Tenia saginata în ceea ce priveste aspectul uterului plin cu oua. Acest organ se prezinta ca un tub median longitudinal care da lateral, de ambele parti, ramificatii principale si secundare. Numarul ramificatiilor principale la Tenia solium este mai mic (circa 10 de fiecare parte), iar ramificatiile secundare sunt arborescente. Numarul ramificatiilor principale la Tenia saginata este mai mare (circa 20 de fiecare parte), iar ramificatiile secundare se desfac dihotomic.

In oul de tenie se gaseste un embrion deja format. El poseda sase stilete caracteristice si de aceea poarta numele de "embrion hexacant". E adapostit într-o coaja groasa cu structura radiara care poarta numele de "embriofor" ("purtator de embrion"). Este formatia care se întalneste în analizele coproparazitologice si este adesea trecuta pe buletinul de analiza în mod eronat cu numele de "ou" de tenie. Adevaratul ou are în plus o membrana ovulara învelitoare si resturi viteline. Acestea se distrug repede în mediul extern si se pierd. Embrioforul Teniei solium este rotund si coaja striata radiar este mai groasa; masoara in diametru circa 40 de microni. Embrioforul Teniei saginata e usor ovalar si coaja striata e mai subtire; masoara circa 45 de microni.

Evolutia mai departe a celor doua tenii ale omului.


Principala deosebire între cele doua tenii ale omului nu consta atat în caracterele morfologice pe care le-am aratat mai sus, cat în caractere de ordin biologic, ce tin de evolutia mai departe a embrioforului. Pentru ca tenia sa poata evolua în continuare, este necesar ca embrioforul sa ajunga în tubul digestiv al unei anumite gazde intermediare. Pentru Tenia solium aceasta gazda este porcul, pentru Tenia saginata este vaca.

Ajungem astfel la o noua notiune în parazitoloqie, aceea de "gazda intermediara". Omul reprezinta pentru ambele tenii "gazda definitiva", pentru ca la om se gaseste forma adulta, sexuata, a viermelui, forma care a produs embrioforii. In gazda intermediara (porcul sau vaca), embrioforul se va transforma într-o forma larvara, care poarta numele de "cisticerc". Aceasta forma larvara ramane depozitata în gazda intermediara pana cand aceasta va fi ingerata de catre om, la care larva se va transforma în tenie adulta.

Sâ urmarim mai îndeaproape acest proces. Cand porcul sau  vaca ingereaza embrioforii respectivi, coaja embrioforului se digera iar embrionii hexacanti eliberati, ajutandu-se de cele 6 stilete, îsi fac loc printre celulele intestinale, intra în circulatia generala a gazdei intermediare si se opresc la nivelul unui anumit organ — de cele mai multe ori într-un muschi, alteori în creier sau în ochi, dar si în oricare alt organ. Aici se transforma în cisticerc care se prezinta ca o vezicula cu diametrul de  1-2 cm. Intr-un  punct al acestei vezicule se formeaza o înfundatura, iar în fundul acesteia se dezvolta un scolex de tenie, scolex care la cisticercul Teniei solium va avea si ventuze si carlige, iar la larva Teniei saginata — numai ventuze, la fel ca la formele adulte ale viermilor respectivi. Forma cisticercului e dictata de locul în care se dezvolta si de presiunile ce se exercita asupra lui. Intre fibrele musculare, cisticercul va avea    forma alungita, ovalara. în organele în care presiunea este egala de toate partile — cum ar fi umoarea vitroasa a ochiului -, forma sa va fi sferica. Cisticercul Teniei solium e mai mare. Masoara în lungime (cand e ovalar) 1-2 cm. Acela de Tenia saginata e mai mic. El nu ajunge decat doar la 1 cm.

Omul se infesteaza cu tenie mancand carnea cu cisticerci a animalelor respective. Cand larva ajunge în intestinul omului, scolexul iese din vezicula în care era adapostit si se prinde de peretele intestinal al noii gazde. Vezicula, devenita inutila, se pierde iar scolexul începe sa produca unul cate unul segmentele care vor constitui viitoarea tenie.
Nu putem capata tenie decat mancand carne de porc sau de vaca infestata cu cisticerci.

Rolul patogen.

Ambele tenii exercita o actiune spo­iatoare, iritativa, toxica si alergica.

Actiunea spoliatoare se datoreste faptului ca o buna parte din sucurile intestinale destinate hranei omului este zilnic absorbita pe marea suprafata a unei tenii lungi de cativa metri. Prin  miscarile lor, teniile produc o iritare a enteroceptorilor din peretii cavitatii intestinale, iritare care constituie punctul de plecare al unor tulburari functionale în diverse alte organe. S-a descris, spre exemplu, existenta la purtatorii de tenie a unui pseudoulcer gastric sau duodenal datorit unor tulburari functionale circulatorii în peretii acestor organe; în unele cazuri, pseudoulcerul s-a transformat în ulcer real, confirmat clinic.Prezenta teniei se întovaraseste adesea de anemie datorita si maldigestiei si malabsorbtiei, precum si rolului toxic. Patrunderea unor segmente de tenie în apendice, poate provoca dureri foarte violente. Intre fenomenele nervoase care întovarasesc prezenta teniei s-au semnalat foarte deseori ameteli, cefalee si uneori chiar convulsii epileptiforme.

Cisticercoza umana.

Din nefericire, embrioforii de Tenia solium pot evolua si la om transformandu-se în cisticerci, ca si la gazda lor intermediara obisnuita, care e porcul. In teniaza cu Tenia solium se poate produce complicatia foarte grava a cisticercozei umane. Gravitatea acestei complicatii depinde de numarul embrioforilor care se dezvolta si mai ales de locul in care ei se dezvolta. Acest loc poate fi adesea ochiul sau creierul. Purtatorul de Tenia solium poate ajunge astfel la orbire sau chiar la moarte.

De la tenie, embrioforii ajung în stomacul omului pe doua cai:
1) fie din afara, prin "mainile murdare", din vina bolnavului însusi;
2) fie dinauntru, ca urmare a unei miscari antiperistaltice intestinale - de exemplu, în cursul unei varsaturi, cand material din intestin, în care se gasesc si segmente batrane de tenie (întregi sau sfasiate), sunt aruncate în stomac. Sucurile stomacale si duodenale vor digera coaja embrioforului si embrionul eliberat va lua calea circulatiei transformandu-se în cisticerc.

Din acest punct de vedere, Tenia solium este cu mult mai periculoasa decat Tenia saginata la care complicatia cisticercozei umane e exceptionala (desi posibila).

Tratamentul teniazei se face cu Niclozamida sau, în lipsa acesteia, cu samanta de bostan sub forma de decoct.

Cand e vorba de Tenia solium, trebuie evitat un tr­tament susceptibil a produce greata si varsaturi, pentru considerentele aratate mai sus. La bolnavii la care senzatia de greata apare cu usurinta e preferabil un tratament în doi timpi, intr-un prim timp se va elimina cu o cantitate mica de medicament ultima portiune a strobilei, adica aceea care contine segmentele batrane, si peste cateva zile, înainte deci ca asemenea segmente sa fi avut timpul a se reface, se va administra medicamentul în doza suficienta pentru a fi expulzat si scolexul viermelui.

Un tratament nu poate fi considerat reusit daca nu s-a eliminat si scolexul. Uneori scolexul a fost eliminat, dar nu a putut fi gasit la examenul masei fecale, in asemenea cazuri, în care nu s-a gasit scolexul, pentru a ne asigura daca tratamentul a reusit sau nu, trebuie sa asteptam trei luni, timp în care un vierme eliminat pana la scolex se poate reface. Daca bolnavul nu reancepe sa elimine segmente în perioada acestor trei luni, el poate fi considerat vindecat.

E mai prudent însa, în cazul Teniei solium, daca nu s-a gasit scolexul, sa refacem un al doilea tratament chiar dupa o luna, adica înainte ca tenia respectiva sa fi avut timpul de a se reface pana la segmentele batrane cu embriofori.

E bine ca tratamentul teniazei sa se faca nu la domiciliu, ci în spitale dotate cu semistationare unde exista posibilitatea sa se controleze daca scolexul s-a eliminat sau nu si unde viermele, dupa eliminare, este inactivat prin fierbere timp de 30 de minute. Manipularea viermelui pentru cautarea scolexului trebuie facuta de personal sanitar experimentat. Ea cere precautii pentru evitarea autoinfestarii si a împrastierii embrioforilor eliminati odata cu strobila.

Evitarea teniazei se face daca ne ferim sa consumam carne de vaca sau de porc înainte ca aceasta sa fi suferit o suficienta prelucrare termica pentru a fi ucisi eventualii cisticerci pe care i-ar fi putut contine. Se va evita deci carnea fripta în sange. Ca sa ajunga la temperatura necesara uciderii cisticercilor, o bucata de carne trebuie sa-si piarda culoarea rosie pana la mijlocul ei.

Femeile sunt mai frecvent parazitate cu tenia decat barbatii. De cele mai multe ori ele se paraziteaza din tocatura de carne pe care o gusta în timpul prepararii alimentelor. Copiii erau într-o vreme foarte deseori parazitati cu tenie - atunci cand li se dadea sa manance bucatele de carne cruda tocata, cu gandul ca e mai hranitoare.

Cisticercii de Tenia solium sunt mai mari si infestarea porcului e mai abundenta. De aceea ei sunt mai usor de recunoscut în carne. Cisticernii de Tenia saginata sunt mai mici si infestarea vitelor e mult mai putin abundenta. Ei sunt adeseori confundati de gospodine cu globule de grasime si trecuti cu vederea.

Lupta contra teniazei se duce pe doua fronturi: pe de o parte se urmareste evitarea infestarii omului cu cisticerci, iar pe de alta, evitarea infestarii vitelor si porcilor cu embriofori de tenie. O buna conlucrare între medicii umani si veterinari va putea duce în curand la eradicarea teniazei, care în timpurile din urma a devenit mult mai rara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ZGOMOTUL, VARIATII, FRECVENTA, HERTZI

Ce este zgomotul, variatii, frecventa, hertzi Sunetul s-a integrat in asa masura in viata noastra cotidiana, incat rareori suntem constie...