Profetiile lui Nostradamus, profetii
Daca persoana lui Nostradamus a format obiect de discutii, înca în viata, lupta între pareri s-a dezlantuit si mai violenta, dupa moartea sa: poeti si pamfletari, savanti si critici usor iritabili s-au razboit în numele lui. Scrierile sale profetice au format punctul central al divergentelor de pareri. Cum aceste profetii vorbesc mai ales de razboi si revolutie, catastrofe, epidemii si alte nenorociri, Nostradamus a renuntat la început la publicarea însemnarilor sale, prevazand, "ca noutatea chestiunii va dezlantui împotriva lui o serie nesfarsita de uneltiri, sub forma de falsificari, insulte si atacuri mai mult decat rautacioase, asa cum s-a si întamplat mai tarziu". Asa scrie biograful sau contemporan; asa s-a întîmplat pîna în vremurile noastre.--> Abia tarziu s-a hotarat Nostradamus sa faca cunoscut o parte din previziunile sale asternute în forma de catrene. Astfel aparu în 1555 prima imprimare a cartii "Propheties" la Lyon. Volumasul cuprindea primele trei centurii si jumatate, avand ca introducere o scrisoare dedicata lui Caesar, fiul cel mai mare al lui Nostradamus.
Profetiile lui Nostradamus au ajuns mai tarziu una din cele mai cunoscute opere ale literaturii mondiale. Sunt foarte rare cartile care sa fi preocupat necontenit spiritele, în aceeasi masura, în decursul secolelor.
Uneori se parea, fireste, ca prezicerile vor fi date uitarii. Rareori a trecut însa mai mult decat epoca unei generatii, pana cand profetiile au fost descoperite si retiparite, acoperind iar cu glorie numele autorului lor. Opera lui a fost din nou slavita de adepti entuziasti, ca sa fie curand iar scarmanata de dusmani îndarjiti si ironizata de spirite luminate, ca un produs al superstitiei.
La 1568 — doi ani dupa moartea lui Nostradamus — a aparut prima editie completa din Propheties, în care editiile anterioare au fost completate dupa opera postuma. Pe langa aceasta editie "autentica" din 1568, mai exista, sub aceeasi data, cel putin doua falsificari, în care una cu totul grosolana a fost tiparita pe la 1649.
Din editia autentica din 1568 nu mai exista astazi decît trei sau patru exemplare. Textele si catrenele publicate în aceasta lucrare, în reproduceri fotografice, sunt luate dintr-un asemenea exemplar original, tiparit de Benoist Rigaud, la Lyon. Ele constituie cea mai buna si mai curata baza pentru orice cercetare a profetiilor lui Nostradamus.
Impotriva presupunerii unor comentatori anteriori care au socotit ca profetiile au fost scrise întai în proza latina, trebuie socotita ca originala forma legata a catrenelor în limba franceza veche, amestecata cu multe cuvinte straine. Masura versului si rima care cereau lui Nostradamus anumite restrictii la redactarea catrenelor sale, impuneau o domolire fata de fortele clocotitoare si scanteietoare, fata de puterile supranaturale si neamblanzite ce înconjurau pe profet, cand privea în viitor.
Asa se explica lipsa de claritate ce o prezinta adeseori catrenele, fata de proza, din cauza îngradirii impusa de vers.
Este probabil ca Nostradamus a dorit chiar sa nu se exprime cu toata claritatea. In scrisoarea de dedicatie de care am pomenit el spune ca profetiile sale prevad atatea nenorociri si spaime, ca e mai bine pentru omenire sa nu fie exprimate prea lamurit, ci într-o forma voalata, intradevar cei mai multi oameni ar fi nenorociti si înspaimantati, daca ar putea vedea limpede ziua de maine, daca ar sti ce nenorociri si suferinte le rezerva viitorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu