APELE MINERALE CLORURATE, STATIUNI BALNEARE

Apele minerale clorurate, statiuni balneare

In cadrul acestora se înscriu apele care au o mineralizare totala de peste 1 g la litru si în care predomina ionii de sodiu si clor. De obicei, aceste   ape contin în compozitia lor chimica si alti ioni, ca cei bicarbonici, calcici sau magnezieni. In cura interna ele îsi gasesc aplicatia terapeutica numai daca sunt slab mineralizate, intrucat cele concentrate devin iritante pentru mucoasa digestiva. In afectiunile stomacului, apele clorurate pot fi folosite, datorita capacitatii acestora de a dezinfecta mcoasa gastrica de a îndeparta mucusul patologic si de a produce modificari secretorii, contractile si de circulatie locala.

Datorita capacitatii de a dezinfiltra mucoasa gastrica, apele clorurate sunt utile în tratamentul gastritelor cronice hipertrofice. De asemenea, datorita interventiei asupra reglarii evacuarii stomacului, apele clorurate izotone maresc viteza de golire a stomacului si pun în repaos mucoasa acestuia. Efectele pe care le produc le fac deosebit de utile în tratamentul ulceratiilor gastrice unde repaosul contractil al stomacului reprezinta un mijloc eficient al cicatrizarii leziunilor.

In general, se apreciaza ca apele hipotone sodice si clorurate stimuleaza secretia gastrica. Astfel de ape se gasesc la Somesani, Herculane (Izvorul Hygeea), Bazna, Slanic Moldova (izvoarele 6, 8, 10, 13), Malnas, Covasna, Bixad, Stoiceni etc.--> In schimb, izvoarele alcaline clorurate sodice de la Sîngeorz-Bai (Hebe 1, 5, 6), Herculane, Slanic Moldova (izvorul 1-bis si 15) reduc secretia gastrica, motiv pentru care îsi gasesc utilitatea terapeutica în maladia ulceroasa. Izvorul 1 bis de la Slanic Moldova reduce secretia gastrica cu aproape 40%.

Pentru enzimele digestive, prezenta clorurii de sodiu în apele minerale reprezinta un factor modelator, cu efecte variabile asupra acestora.

Pepsina, enzima cu rol în degradarea proteinelor alimentare, secretata la nivelul stomacului, este influentata, în primul rînd, de gradul de aciditate al sucului gastric. Cu cît aciditatea este mai mare, cu atît posibilitatea de activare a pepsinei creste. Dupa cum am aratat, aciditatea este modificata în functie de tipul de apa clorurata folosita. Astfel, în timp ce apele de la Herculane (izvorul Hygeea) si Malnas cresc activitatea pepsinei cu 50% si respectiv cu 150%, apele de la Covasna (izvorul 7) si Sîngeorz (Hebe), inhiba secretia peptica cu 50%, respectiv 30%. Cura hidrominerala clorurata cu efecte inhibitorii asupra secretiei gastrice si peptice, reprezinta un mijloc terapeutic adjuvant al maladiei ulceroase.

Tripsina, enzima secretata de pancreas, continua la nivelul intestinului digestiv degradarea proteinelor. S-a Observat ca apele clorurate de la Slanic Moldova dubleaza activitatea acestei enzime, iar apele de la Covasna (izvor 7), Sîngeorz, Malnas si Herculane (Hygeea) ii maresc activitatea cu 100%, 60%, 65% si respectiv 56%. Pîna în prezent, din apele clorurate s-a observat ca doar cea din statiunea Bixad    deprima activitatea triptica.

Lipaza, enzima secretata de pancreas în scopul digestiei grasimilor alimentare este si ea influentata de apele clorurate sodice. Cele de la Slanic Moldova si Bixad îi reduc secretia, pe cînd cele de la Sîngeorz îi normalizeaza activitatea (valorile mici sunt crescute iar cele mari reduse).

Amilaza pancreatica este cea mai importanta enzima digestiva, cu rol în degradarea glucidelor. In prezenta apelor clorurate se remarca o evidenta activare a acesteia, mai ales dupa ingerarea celor de la Malnas, Herculane, Sîngeorz si Covasna (sonda 7). La sfîrsitul unei cure interne, intervine o adaptare din partea pancreasului, care se traduce fie printr-o îmbunatatire cu 100% a activitatii amilazei (Covasna, sonda 7), fie printr-o reducere a amilazei cu 40 % (Malnas).

In afara influentelor asupra echipamentului enzimatic digestiv, apele clorurate modifica si motilitatea gastrointestinala. Acest lucru se datoreaza actiunii cumulate a clorurilor, bicarbonatului de sodiu si hidrogenului sulfurat. In ceea ce priveste clorurile s-a observat ca, ori de cîte ori raportul dintre clorul urinar si cel ingerat din apele minerale se micsoreaza, apare cresterea tranzitului intestinal. Aceasta actiune se explica prin retentia unei mai mari cantitati de clor în materiile fecale. Asa se întâmpla în cazul consumului de apa din izvoarele hipertone (cu o concentratie a sarurilor minerale mai mare). Raportul dintre clorul urinar si cel din apa minerala ingerata este în medie peste 80—90%. Cresterea cantitatii de clor din materiile fecale atrage în interiorul intestinului o cantitate apreciabila de apa care, marind distensia anselor intestinale, stimuleaza contractia acestora. Daca raportul amintit este în jur de 60%, atunci este vorba de o retinere redusa a clorului în intestin, ceea ce nu determina marirea tranzitului intestinal. Bicarbonatul de sodiu continut în proportie variabila în aceste ape clorurate intervine in cresterea motilitatii gastrointestinale pe cale reflexa, datorita stimularii nervului va, nerv  ce accelereaza contractilitatea peretilor tubului digestiv.

De asemenea, hidrogenul sulfurat, prezent în con centratii reduse în apa minerala, potenteaza si el actiunea nervului vag. Datorita acestor proprietati, cura hidrominerala clorurata este indicata în constipatiile cronice simple.

Izvoarele de la Malnas, Zizin, Herculane, Sîngeorz, Slanic Moldova si Bazna reprezinta surse hidroterapice eficiente pentru afectiunile în care se observa o reducere a contractilitatii peretelui gastrontestinal. Uneori, asa dupa cum este în cazul folosirii apei de la izvorul Merkel (statiunea Bazna), eficienta contractiilor intestinale creste cu aproape 60%. In constipatiile obisnuite se recomanda a se consuma dimineata pe nemancate cu doua ore înainte de mesele principale cîte 100—200 din apele clorurate.

Cura hidrominerala clorurata influenteaza, de asemenea functia hepatica. S-a observat ca administrarea acestor ape agraveaza probele de disproteinemie la hepaticii cronici si altereaza echipamentul enzimatic al celulelor hepatice. Din aceste considerente, ori de cîte ori exista o suspiciune de evolutivitate a hepatitei, este contraindicata folosirea acestor ape. In schimb, la persoanele fara semne clinice sau biologice de hepatita, se prescrie cura hidrominerala clorurata, în scopul cresterii cantitatii de saruri biliare eliminate prin bila (efect coleretic). Astfel de ape se gasesc în statiunile Malnas, Slanic Moldova, Bazna, Busteni, Herculane, Someseni etc. Se pare ca apele de la izvoarele 1 bis si 15 din Slanic Moldova pot fi folosite cu o buna eficienta, în afara efectului coleretic, chiar în tratamentul hepatitelor stabilizate.

Dupa rezorbtia intestinala, apele minerale actioneaza asupra metabolismelor glucidic, lipidic si protidic.

In general, apele clorurate au o actiune hipoglicemianta. Acest lucru se datoreaza în parte stimularii secretiei insulinice (hormon pancreatic ce reduce glicemia), sub influenta directa a ionilor de clor. Pe aceasta cale se reduce concentratia glucozei din sîngele circulant si a celei eliminate prin urina. In timpul curei interne se observa o reala ameliorare a tolerantei fata de glucidele alimentare, limitandu-se în acest fel cresterea marcata a glicemiei.

Asociate medicatiei antidiabetice, apele clorurate potenteaza efectul tratamentului medicamentos, imprimand uneori reducerea dozelor zilnice de medicamente. Apa din unele statiuni asociaza acestor efecte tendinta de reducere a acidozei, pe care o întâlnim frecvent la diabeticii dezechilibrati metabolic. In diabetul zaharat se recomanda a se folosi cura hidrominerala cu ape hipotone clorurate sodice din statiunile Sîngeorz-Bai (izvoarele Hebe si nr. 4), Slanic Moldova (izvorul nr. 3), Malnas si Someseni (izvorul nr. 2).

Concentratia grasimilor din sînge este, de asemenea, modificata sub actiunea apelor minerale clorurate, existente în statiunile Sîngeorz, Malnas, Stoiceni, Zizin si Tusnad. Consumarea acestor ape produce scaderea colesterolului plasmatic, dar în schimb mareste cantitatea de trigliceride din sînge.

Reducerea colesterolului este un factor important în lupta dusa împotriva aterosclerozei, iar cresterea trigliceridelor contrabalanseaza aceste efecte pozitive, întrucat, la rîndul lor, întretin si agraveaza procesul de ateroscleroza. Din aceste considerente, apele clorurate nu-si gasesc înca indicatii practice în tratarea dislipidemiilor (afectiuni metabolice caracterizate prin cresterea grasimilor sangvine).

Metabolismul proteic prezinta si el modificari. In general, cantitatea de acid uric din sînge este redusa sub actiunea apelor clorurate, motiv pentru care acestea sunt folosite în tratarea hiperuricemiilor si gutei (în special apele de la Stoiceni). De asemenea, se mareste cantitatea de uree (produs toxic rezultat din metabolismul proteinelor) eliminata prin urina. Datorita acestor proprietati, se indica cura hidrominerala clorurata persoanelor fara afectare hepatica, dar care prezinta tendinta la retentie de uree (insuficienta renala incipienta, stari hipercatabolice etc).

Cura cu ape clorurate sodice hipotone reduce diureza apoasa. Acest efect se manifesta mai ales în primele 4 ore de la administrarea apelor minerale, dar se poate prelungi si în urmatoarele ore ale zilei. El apare  datorita retentiei de sodiu în organism, proportional cu o cantitate echivalenta de apa. Astfel, volumul de urina eliminat pe 24 ore se reduce. Se observa totodata, o crestere a pierderilor de potasiu prin urina. Aceste actiuni se întalnesc în cazul consumului de ape provenite din statiunile Malnas Sîngeorz (Hebe) si Tusnad. In schimb, folosirea apelor slab mineralizate cloruroase, sodice si calcice ca cele de la Herculane (Hygeea) maresc diureza si cantitatea de clor eliminata urinar. Aceleasi efecte se obtin cu apele de la Somesani si Stoiceni.

In cura externa, apele clorurate sodice actioneaza asupra pielii prin efectul cumulat al excitantilor chimici (clor, sodiu, calciu, magneziu, sulfati, iod, brom etc), termici (temperatura apei) si mecanici. Acestia din urma sunt reprezentati de presiunea hidrostatica (presiunea exercitata de apa asupra corpului în timpul îmbaierii) si de "puterea de ridicare" a corpului din apa baii, care la apele sarate este direct proportionala cu concentratia apei. Daca un bolnav de 70 kg este cufundat în apa dulce, el cîntareste 7,9 kg greutate care so reduce la 2,8 kg, daca evaluarea ponderala se face într-o baie cu apa sarata. Datorita acestui efect, miscarile corpului sunt mult usurate si i se permite o mai larga mobilitate. Este o senzatie deosebit de placuta si totodata neobisnuita, aceea de a te scalda în apele sarate ale unor cunoscute asezaminte   balneoclimaterice ca Sovata si Techirghiol.

Alaturi de factorii mecanici, asupra pielii actioneaza temperatura apei. Daca aceasta este în jur de 36—38°C, se produce o relaxare musculara marcata, ca si o îmbunatatire a circulatiei sangvine periferice, prin care se obtin rezultate terapeutice deosebite in tulburarile circulatorii periferice, în cadrul curei externe cu apa clorurosodica.

Excitatiile chimice sunt date îndeosebi de ionii de clor si sodiu care actionand asupra receptorilor cutanati, le modifica acestora sensibilitatea. Inca de acum 100 de ani s-a observat ca sarea din apele clorurosodice patrunde în piele în timpul îmbaierii. Ea este absorbita si trecuta în circulatie foarte lent, iar apoi eliminata de organism prin urina chiar si dupa cîteva luni de la încheierea curei balneare.

In afara efectului de excitatie directa asupra pielii, baile clorurosodice intervin asupra   organismului si indirect, prin intermediul sistemului nervos periferic, ale carui excitatii declanseaza în corp o serie de reactii endocrine, nervoase si metabolice care intaresc capacitatea de adaptare a individului. Se recomanda pentru cura externa apa Marii Negre [mineralizare medie 15,5 g%], precum si cea din statiunile Tchirghiol, Lacul Sarat, Amara, Ocna Sibiului, Sovata, Ocna Muresului, Ocnele Mari etc.