In intestinul subtire pot parazita si unii viermi. Viermii paraziti poarta numele de "helminti". Helmintii care paraziteaza în intestinul subtire la om, în tara noastra, fac parte din doua clase: clasa cestodelor si aceea a nematodelor.
Cestodele sunt helminti plati, cu înfatisarea de panglica. Poporul le da chiar acest nume, de "panglica".
Nematodele sunt helminti cilindrici, atenuati spre cele doua extremitati. In randurile de mai jos ne vom ocupa întai de cestode.
Corpul unui cestod se compune din trei portiuni: 1- "Scolexul" numit impropriu si "capul" viermelui 2- "Gatul" (o portiune subtire ca un fir de ata si foarte contractila).
3- Lantul de segmente sau "strobila", constituit din însiruirea cap la cap a unui numar foarte mare de segmente. Fiecare segment are organe proprii de reproductie, ceea ce îi da valoarea de individ deosebit de ceilalti. Lantul acestor segmente are prin aceasta valoarea unei colonii lineare de asemenea indivizi.--> Scolexul este prevazut cu organe de fixare, prin care întreaga colonie e atasata de peretele intestinal. Teniile cu care vom începe expunerea de fata au ca organe de fixare ventuzele. Acestea sunt în numar de patru; ele sunt organe musculoase care functioneaza ca niste adevarate ventuze. Un alt organ de fixare al unor tenii este reprezentat prin una sau mai multe coroane de carlige.
Dar în afara de rolul de atasare a parazitului de mucoasa intestinala, scolexul mai are si rolul de proliferare. Din el pornesc impulsiile care duc la cresterea parazitului. Aceasta crestere se face segment dupa segment, toate formate prin portiunea terminala a gatului ca urmare a impulsului pornit de la scolex. Aceasta înseamna ca segmentul cel mai tanar, acela format cel mai din urma, este segmentul cel mai anterior, iar segmentul cel mai batran din lantul coloniei este acela terminalal viermelui.
Segmentele acestei colonii lineare sunt asa, dar de varste diferite si poseda o orgamzatie deosebita în functie de varsta lor. In segmentele cele mai tinere nu exista înca o organizatie reproducatoare. Pe masura ce segmentul înainteaza în varsta, el capata o organizatie reproducatoare din ce în ce mai evoluata si devine capabil sa produca oua. Cand ajunge la batranete, organizatia reproducatoare se atrofiaza treptat si segmentele batrane de tot nu mai pastreaza în ele din fosta organizatie decat depozitul de oua înmagazinate într-un organ care se numeste "uter".
Dar daca scolexul da nastere necontenit la noi segmente, ar urma ca lungimea viermelui sa fie netarmurita. Ceea ce se opune la aceasta este tocmai îmbatranirea ultimelor segmente. Segmentele cele mai batrane, care si-au dus evolutia pana la capat, se desprind din lant si sunt eliminate în mediul extern, unde vor transporta întreg depozitul de oua pe care îl contin. Lungimea viermelui e în functie de iuteala mai mare sau mai mica cu care se face evolutia aparatului reproducator al segmentelor sale. La un moment dat cresterea viermelui se opreste pentru ca pe masura ce scolexul formeaza segmente noi, cele batrane de tot se desprind si se elimina.
Omul poate gazdui, în mod obisnuit, patru specii de cestode. Dintre acestea trei sunt specii mari masurand în lungime 6—8—10 metri sau mai mult. A patra e o specie mica, lunga de numai cativa centimetri (20—40 milimetri). Cestodele mari sunt: Tenia solium, Tenia saginata si Botriocefalul. Cestodul mic este Hymenolepis nana. Exceptional, copiii mai pot gazdui dintre cestodele mici pe Dipylidium canmum (cestod obisnuit al cainelui) si pe Hymenolepis diminuta (cestod obisnuit al sobolanului), întrucat acesti doi din urma cestozi se gasesc extrem de rar la om, nu ne vom ocupa de ei în cartea de fata.
Tratament: Vermoxul este eficace in tratamentul tuturor nemathelmintilor si unii plathelminti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu