Individualitatea omului fata de mediu se exprima prin posibilitatea pe care acesta o are de a-si pastra o compozitie constanta din punct de vedere fizico-chimic in toate sectoarele biologice din care este alcatuit {sector intracelular, extracelular si intravascular). Temperatura, compozitia ionica, reactia acidobazica se mentin in limite foarte stranse si independente de mediul exterior, ca urmare a unor procese biochimice complexe, consumatoare de energie. Producerea e energie (necesara, de asemenea, travaliului mecanic muscular, activitatii secretorii, intezelor hormonale, enzimatice etc.) are loc in fiecare celula, prin arderea partiala sau completa a proteinelor, lipidelor si glucidelor. In cursul acestor reactii biochimice iau nastere o serie de produsi de deseu, a caror eliminare din organism este indispensabila mentinerii constante a compozitiei chimice a mediului intern. Eliminarile ce au loc la nivelul pielii (apa, unele substante minerale sau compusi organici), tubului digestiv (resturile alimentare neabsorbite la nivelul intestinului, sau eliminate din mediul intern pe aceasta cale) sau plamanului (bioxidul de carbon si apa) sunt completate in mod substantial de eliminarile renalei. Aceasta din urma reprezinta principala cale prin care substantele de deseu rezultate din metabolismele intermediare, sau substantele chimice introduse in mod accidental in organism, sunt eliminate.
Cantitatea de sange care trece prin rinichi in 24 de ore este de 1 500 1. La nivelul glomerulilor renali sunt filtrati, in acelasi interval de timp, 180-200 l de plasma, adica de sange separat de elementele figurate — hematii si leucocite, precum si de substantele proteice (ale caror molecule au un volum prea mare pentru a trece prin porii vaselor respective). Lichidul filtrat in glomerul se numeste "urina primara" si contine toate substantele ce se gasesc in mod obisnuit in lichidele organismului. In urina primitiva se gasesc atat substantele pe care organismul trebuie sa le recupereze, cat si substantele pe care organismul le pune la dispozitie pentru eliminare. La nivelul tubilor renali, printr-o serie de procese complexe, are loc reabsorbtia apei, a sarurilor minerale, a oligoelementelor, a glucozei si a aminoacizilor. Dimpotriva, substantele de deseu care trebuie eliminate sunt concentrate progresiv de-a lungul tubului astfel, incat in urina finala ele se vor gasi de cateva sute de ori mai concentrate decat in urina primara (fig. 4). Prin aceasta functie de eliminare selectiva, compozitia chimica a mediului intern se mentine constanta, in ciuda productiei continue a unor produsi noi. Daca se compara osmolaritatea urinii (data de numarul de particule aflate in solutie, indiferent de marimea lor) cu cea a sangelui, se poate observa ca in mod obisnuit ea este de 4 ori mai mare. Aceasta inseamna ca rinichiul este capabil sa concentreze de 4 ori urina primitiva, aceasta concentrare facandu-se numai pe baza substantelor de care organismul cauta sa se debaraseze.
Urina finala este o solutie apoasa, suprasaturata cu saruri (cloruri, fosfati, bicarbonati), cu produsele finale ale metabolismului (uree, creatinina, acid uric etc), precum si de alte substante, introduse in mod voit (majoiitatea medicamentelor) sau accidental in organism (de exemplu, in diferitele intoxicatii). In mod obisnuit un adult elimina aproximativ 1 500 ml urina, de culoare galbuie, limpede, cu miros specific. In unele conditii (transpiratii mari sau aport scazut de lichide) cantitatea urinii poate sa scada la 700-800 ml/24 ore. Dimpotriva, cand aportul de lichide este mare, diureza poate sa depaseasca 3 000 ml in 24 ore. In prima situatie, urina va fi foarte concentrata (densitatea atinge 1 035), in timp ce in cea de a doua, urina va fi foarte diluata (densitate sub 1 003). Aceasta elasticitate functionala ii permite ajustarea eliminarilor in raport cu necesitatile organismului. Cand cantitatea de urina este mica, voirbim de oligurie, iar in cazurile cand cantitatea de urina este mare vorbim de poliuri
Compozitia normala a urinii este redata in tabelul I.
Din tabelul I reiese ca urina are o reactie acida (pH sub 7). In mod obisnuit, pH-ul sangelui este usor alcalin (pH 7,40) in timp ce urina are un pH mai mic de 6,5. Aceasta inseamna ca rinichiul este capabil sa concentreze de cateva sute de ori ionii de hidrogen existenti in plasma. Prin aceasta functie, al carui mecanism este foarte complex, rinichiul asigura constanta reactiei acidobazice a mediului intern, fara de care viata nu ar putea fi posibila.
In cursul unor boli renale, capacitatea rinichiului de a concentra substantele existente in plasma scade, astfel incat acestea nu vor putea fi eliminate decat intr-un volum nai mare de apa. Acesti bolnavi consuma o cantitate mai mare de lichide si in consecinta vor elimina un volum crescut de urina (poliurie).
Alterarile glomerulare (care scad functia de filtrare a plasmei in glomerul) sau tubulare (care impiedica remanierile urinei prmitive) pot duce cu timpul la "insuficienta renala cronica", etapa care presupune scoaterea din functiune a mai mult de jumatate din numarul nefronilor normali. Eliminarea substantelor de deseu (in special a ureei, creatininei) se face cu dificultate din ce in ce mai mare, traducandu-se prin acumularea in organism(uremie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu