TENIA CAINELUI, HIDATIDOZA, ECHINOCOCOZA

Tenia cainelui, Hidatidoza,

(chistul hidatic, tenia câinelui, echinococoza)

Hidatidoza este o infectie provocata de forma larvara a parazitului Taenia echinococcus granulosus. Parazitul adult se dezvolta în intestinul câinelui, unde elimina ouale embrionate. Transmiterea hidatidozei la om se realizeaza prin parazitii eliminati de câine, care patrund în organismul uman pe cale digestiva. Câinele poate raspândi un numar enorm de oua: un singur câine poate fi parazitat de câteva mii de exemplare, fiecare excretand 800-1000 de oua. Atunci când oul este înghitit de om (care poate lua parazitul prin simpla mângâiere a unui câine!), embrionul este eliberat si strabate mucoasa intestinala, fiind apoi antrenat în circulatia sanguina. Se poate opri în 3 filtre capilare succesive: ficat, plamân si periferia marii circulatii. Dupa 4 zile de la infectare, embrionul începe formarea unei capsule  (membrane), care ulterior se va umple cu lichid hidatic. La om, chisturile pot atinge un volum de mai multi litri.--> Manifestari

Multe infectii cu tenia câinelui evolueaza asimptomatic. In celelalte cazuri, manifestarile clinice sunt determinate de localizarea chistului, de dimensiunea si de starea lui: intact, fisurat sau infectat.

Chistul hidatic hepatic este, de regula, bine tolerat. Seamana la palpare cu o tumora hepatica de forma rotunjita, neteda, nedureroasa. Produce tuse seaca, dispnee, sughit, dureri în umarul drept, în hidatidoza hepatica, complicatiile sunt frecvente si grave. Fisurarea chistului în caile biliare se manifesta prin aparitia durerilor, a tulburarilor dispeptice si a puseelor de urticarie, iar daca în caile biliare patrund fragmente parazitare, apar colica hepatica, angiocolita si icterul. Chistul hidatic se poate rupe spontan sau în urma unui traumatism, deschizându-se în cavitatea peritoneala, când se manifesta fie dramatic (cu sindrom peritoneal si soc anafilactic), fie evolueaza asimptomatic.

Chistul hidatic pulmonar este întâlnit în 30-40% din cazuri, fiind ori primitiv, ori secundar unei hidatidoze hepatice. Adesea este asimptomatic, putând fi descoperit la un examen radiologie de rutina. In plamâni, tenia se localizeaza cu predilectie în lobii inferiori, mai frecvent în plamânul drept, în tesutul pulmonar evolutia larvei este mai rapida, putând ajunge în 6 luni la un diametru de 2 cm. Prezenta parazitului poate fi sugerata de manifestarile alergice care însotesc o stare de oboseala, apoi, când chistul ia proportii se exprima clinic prin durere toracica, tuse, tuse cu sânge. Tusea este semnul de debut cel mai constant, o tuse seaca, ce devine umeda odata cu deschiderea si suprainfectarea chistului. In acest caz, tusea este urmata de expectoratie mucopurulenta, în care se pot evidentia resturi de membrane, vezicule etc.

Chisturile hidatice osoase invadeaza cavitatea medulara si erodeaza lent osul, producând fracturi patologice.

Chisturile hidatice cardiace pot provoca rupturi ventriculare si pericardita.

Hidatidoza cerebrala se dezvolta rapid în creier: 4-5 cm pe an. Tabloul clinic este diferit, în functie de varsta bolnavului si de localizarea parazitului. La copii, semnele de debut pot lipsi, parintii constatând într-un tarziu volumul disproportionat de mare al craniului, uneori având forma asimetrica, însotit de semne clinice: cefalee, voma, edem papilar, hemipareza.

La adult, manifestarile neurologice apar dupa 3-6 luni de la infectare, prin crize senzitivo-motorii sau prin hemiplegie. Prezenta chisturilor se manifesta violent înca de la început. Paralizia este frecvent întâlnita, urmata de simptome de crestere a presiunii intracraniene. Tulburarile psihice se întâlnesc în 40% din cazuri si constau în apatie, pasivitate, tulburari de comportament, dezorientare temporo-spatiala.

Tratament

Tratamentul radical consta în extragerea chirurgicala a chistului. Solutia ideala a inteventiei chirurgicale este extragerea intacta a chistului, evitându-se reinfectarea prin revarsarea lichidului hidatic.

Chimioterapia este indicata bolnavilor inoperabili, celor cu chisturi multiple localizate într-unul sau mai multe organe si bolnavilor cu recidive repetate. Tratamentul medicamentos consta în administrarea de Albendazol, asociat cu Praziquantel în cazurile în care s-a produs revarsarea lichidului hidatic în cursul interventiei chirurgicale.